Luptă lupta cea bună a credinței

48 • Luptă lupta cea bună a credinței

a. Citește Coloseni 1.24-29. Alege cel mai potrivit răspuns. Care este taina ținută ascunsă în toate veacurile, dar descoperită acum nouă?

i. Ziua şi ceasul revenirii lui Isus ii. Cristos în noi, nădejdea slavei iii. Moartea pe care Pavel o va experimenta

b. De ce crezi că vestea primirii lui Cristos de către neamuri (ne-evrei) este văzută ca şi o revelaţie atât de mare pentru credincioşii din timpul lui Pavel?

Apostolii Noului Testament afirmă că fiecare credincios în Cristos a fost unit cu El şi lucrarea Sa, prin puterea de botezare a Duhului Sfânt. Duhul Sfânt ne-a plasat în Cristos, unindu-ne cu moartea, îngroparea, învierea şi noua Sa viaţă. În Isus, nu mai suntem supuşi mâniei lui Dumnezeu şi nu mai avem frica pedepsei pentru multele nelegiuiri (călcări ale legii lui Dumnezeu) pe care le-am comis. Dumnezeu ne-a oferit, în Isus, un nou statut şi o nouă relaţie cu El şi ne-a binecuvântat cu multe binecuvântări minunate şi pline de har. Printre multele daruri minunate primite, una dintre cele mai importante este noua membralitate şi noul loc în Biserică, Trupul lui Cristos. Dumnezeu ne-a unit pe toţi în Cristos şi, ca urmare, ne-a dat tuturor atât privilegiul, cât şi responsabilitatea de a trăi şi a creşte împreună ca şi familie a lui Dumnezeu (1 Ioan 3.1-3), ca şi Trup al lui Cristos (Romani 12.4-8) şi Templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 3.16-17). Nu am fost creaţi ca să ne trăim viaţa creştină izolaţi, la fel cum un trup omenesc nu poate funcţiona eficient doar cu picioare sau doar cu mâini. Nu, ci toate membrele sunt importante pentru creșterea și maturizarea trupului ca să împlinească lucrarea ce trebuie înfăptuită. Ca atare, fiecare credincios trebuie să se vadă pe sine ca cetăţean al cerului, o persoană unită cu Cristos, având nădejdea vie a reîntoarcerii Sale pe pământ. Din această perspectivă, biserica locală poate fi înţeleasă ca o ambasadă a Împărăţiei lui Dumnezeu, un adăpost al domeniului ceresc unde credincioşii se adună împreună să crească, să se închine şi să-L slujească pe Domnul. Încă de la început, Duhul Sfânt a condus credincioşii să se indentifice, să mărturisească şi să apere învăţăturile şi practicile de bază ale apostolilor, aşa cum sunt prezentate în Biblie de-a lungul anilor de către Biserică. Această Mare Tradiţie, acest miez al teologiei şi al practicii Bisericii, este crezut, predicat şi celebrat în bisericile locale din lume, oriunde Cristos este recunoscut atât ca Domn, cât şi Mântuitor.

Rezumat