Luptă lupta cea bună a credinței

Lecţia 5 Excelenţa pe care o arătăm • 75

1. Ce se întâmplă când eşuăm? De cele mai multe ori noii credincioşi acceptă cu entuziasm chemarea lui Dumnezeu de a fi sfinţii şi ambasadorii Lui pentru Cristos. Pe măsură ce umblă cu Domnul, ei se întăresc, însă datorită ispitelor lumii, a minciunilor diavolului şi a obiceiurilor de trăire lumească s-ar putea să alunece şi să păcătuiască. Ce se întâmplă cu noi atunci când greșim în același domeniu mai mult decât o singură dată? O persoană care afirmă că este creştină şi totuşi cade –rămâne totuşi o persoană credincioasă? Suntem noi într-un fel de probă a sfinţeniei care are efect până atunci când cădem– iar apoi totul este anulat? Este această persoană considerată sfântă sau ambasadoare, chiar şi după ce a greşit? Citește următoarele pasaje din Scriptură şi împărtăşește răspunsul tău cu un alt credincios, pentru călăuzire: • 1 Ioan 1.5-10 2. Există o poziţie creştină unică, deosebită asupra fiecărui aspect în societate? Trăirea ca şi sfânt al lui Dumnezeu şi ambasador pentru Cristos este frumoasă, dar nu este nici simplistă, nici uşoară. Trebuie să fim atenţi să nu confundăm ceea ce gândim cu poziţia lui Dumnezeu despre un anumit aspect şi să fim la fel de precauţi în acceptarea simplistă a părerilor ultimului predicator de la TV despre un anumit subiect ca fiind adevărul Evangheliei. Există creştini sinceri şi evlavioşi poziționați contrar pe un anumit subiect, ambii citând versete biblice şi pretinzând că perspectiva lor reprezintă adevărata poziţie „creştină”. Ce ar trebui să facă un creştin când întâlneşte credincioşi tari în credinţă care au păreri conflictuale despre o anumită întrebare? Există întotdeauna o singură opinie, clară şi „corectă” despre fiecare problemă care apare în societate? Cum ne ajută Romani 14.1-12 să înţelegem aceste chestiuni în umblarea noastră cu Domnul? 3. Cine suntem strigă mai tare decât ceea ce spunem. Fără îndoială cine suntem vorbeşte mai tare decât ce spunem altora. Trebuie să fim atenţi nu numai să facem afirmaţii verbale despre Împărăţia lui Dumnezeu, ci să trăim acele afirmaţii pentru ca alţii să vadă şi să fie martori ai adevărului. Apostolul Ioan dă un astfel de exemplu în prima sa epistolă. • Prov. 24.16 • Iacov 5.16 • Ps. 32.3-5 • Prov. 28.12-13