Luptă lupta cea bună a credinței

Lesson 9 Rezistenţa pe care o arătăm • 121

Totuşi, Scriptura ne asigură că aşa a învăţat Cristos: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evr. 5.7-8). În ce fel poate exemplul lui Cristos să ne ofere nădejde pe măsură ce învăţăm să îndurăm cu răbdare încercările călătoriei credinţei? În sesiunea trecută ( Echipamentul pe care îl folosim ) ai învăţat despre armele războiului nostru. În această sesiune vei fi încurajat să îţi dezvolţi perseverenţa şi răbdarea în lupta cea bună a credinţei. Pentru a rezista la ceva, trebuie să nu fugim de acel lucru. Trebuie să ne hotărâm în inimile noastre să urmăm cursul acţiunii care este în concordanţă cu ceea ce credem şi cunoaştem. Nu trebuie să renunţăm sau să ne întoarcem. Chiar dacă devine dificil, problematic şi descurajant, ne hotărâm în mintea noastră să continuăm, să mergem înainte, să ne încredem în promisiunea lui Dumnezeu şi să aşteptăm călăuzirea şi puterea Sa. Prin urmare, perseverenţa, este un fel de încăpăţânare sfântă, un refuz de a lăsa încercările sau ispitele să ne descurajeze ca să renunţăm la credinţa noastră. Perseverenţa spune, „Indiferent ce se întâmplă, nu voi abandona angajamentul faţă de Domnul.” Prin încurajarea primită de la alţi credincioşi, rugăciunea prin Duhul Sfânt şi credinţa în promisiunile lui Dumnezeu, putem merge înainte pentru a ne atinge scopurile în Cristos. Putem să ne onorăm angajamentul faţă de Evanghelia şi Împărăţia Domnului nostru Isus Cristos cel înviat numai dacă perseverăm. Putem câştiga, dacă nu renunţăm. Perseveranţa luptei bune a credinţei poate fi ilustrată prin exemplul soldaţilor, atleţilor şi a fermierilor (2 Tim. 2.1-8). Soldaţii trebuie să înveţe să reziste greutăţilor neavând cele necesare pentru perioade lungi de timp, să fie obosiţi sau plictisiţi sau în primejdie. Atleţii se antrenează indiferent de vreme sau alte condiţii, se provoacă pe ei înşişi chiar şi atunci când sunt obosiţi sau răniţi. Fermierii aşteaptă cu răbdare recolta, chiar dacă nu pot controla condiţiile legate de vreme sau cultivare. Asemenea acestor exemple şi noi trebuie să rezistăm. Trebuie să fim gata să testăm lucruri şi să pierdem, iar apoi să încercăm din nou, ştiind că în cele din urmă lupta îi aparţine Domnului. Putem planta seminţe, să fim răbdători şi să învăţăm să aşteptăm pe Domnul. Dacă facem aşa, Domnul va aduce recolta la timpul potrivit.

Con ţ inut