Luptă lupta cea bună a credinței

144 • Luptă lupta cea bună a credinței

Pe lângă aceste principii, cred că trebuie să le mai accentuăm și pe următoarele: • 1 Pet. 2.16 – Ar trebui să trăim liberi în Cristos, în calitate de robi ai lui Dumnezeu, fără să facem din această libertate o justificare pentru fărădelege. • Ioan 8.31-32 – Noi arătăm că suntem ucenici ai lui Cristos când rămânem și perseverăm în Cuvântul Său, iar făcând acest lucru, ajungem la cunoștința adevărului, iar adevărul ne aduce eliberare în El. • Gal. 5.13 – În calitate de frați și surori în Cristos, suntem eliberați, nu pentru a folosi această libertate ca o justificare pentru a păcătui; mai degrabă suntem eliberați pentru a ne sluji unul altuia în dragoste. În mintea mea, această focalizare pe libertate, pune în context orice afirmaţie pe care o facem fie înaintea adulţilor, fie înaintea adolescenţilor. Adeseori, mulţi creştini noi sunt ucenicizaţi printr-o taxonomie (clasificare) riguroasă a diferitelor vicii şi boli morale, fapt care poate uneori să lase impresia că religia creştină se autodefineşte prin contrast (o religie a lucrurilor care nu-ţi sunt îngăduite) şi/sau o credinţă obsedată de preocuparea de a nu păcătui. În realitate, morala creştină se focalizează pe libertate, o libertate câştigată cu un preţ imens, libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a înainta Împărăţia, libertatea de a trăi o viaţă predată Domnului. Responsabilitatea morală a creştinilor din mediul urban este să trăiască liberi în Isus Cristos, să trăiască liberi pentru slava lui Dumnezeu şi să nu se folosească de libertatea lor faţă de lege ca pretext pentru a păcătui. Prin urmare, esenţa acestei învăţături este să ne focalizăm pe libertatea câştigată pentru noi de Cristos prin moartea şi învierea Lui şi pe unirea noastră cu El. Acum suntem eliberaţi de lege, de principiul păcatului şi al morţii, de condamnarea şi vina pentru păcatul nostru şi de acuzele legii împotriva noastră. Acum Îl slujim pe Dumnezeu din recunoştinţă şi mulţumire, iar impulsul nostru moral este trăirea liberă în Cristos. Cu toate acestea, nu ne folosim libertatea pentru a fi şmecheri sau încăpăţânaţi, ci pentru a-L glorifica pe Dumnezeu şi pentru a-i iubi pe ceilalţi. Acesta este contextul în care abordăm subiecte sensibile precum homosexualitatea, avortul şi alte maladii sociale. Cei care se implică în astfel de lucruri mimează libertatea, însă, neavând cunoaşterea lui Dumnezeu în Cristos, sunt doar nişte marionete manipulate de propriile înclinaţii, care nu sunt bazate nici pe dragostea lui Dumnezeu, nici pe voia Lui morală. Libertatea în Cristos este o chemare la a trăi ca ucenici sfinţi şi plini de bucurie ai lui Cristos în context urban. Această libertate îi va ajuta să vadă cât de creativi pot fi creştinii în mijlocul curentului aşa-numitei trăiri „libere” care duce doar la robie, ruşine şi regret.