Luptă lupta cea bună a credinței

Anexe 155

A nexa 16 MERGÂND ÎNAINTE PRIVIND ÎNAPOI Pentru o redescoperire evanghelică a Marii Tradiţii Rev. Dr. Don L. Davis

Redescoperind „Marea Tradi ţ ie” Într-o cărticică extraordinară, Ola Tjorhom 1 descrie Marea Tradiţie a Bisericii (numită uneori „tradiţia creştină clasică”) ca fiind „vie, organică şi dinamică.” 2 Marea Tradiţie reprezintă acea esenţă evanghelică, apostolică şi catolică a credinţei şi a practicii creştine care s-a îndeplinit în mare măsură între anii 100-500 AD. 3 Moştenirea şi comorile sale bogate reprezintă mărturisirea Bisericii, crezută dintotdeauna, închinarea pe care Biserica primară şi nedivizată a celebrat-o şi a îmbrăţişat-o şi misiunea care este asumată şi garantată. Marea Tradiţie nu poate substitui nici Tradiţia apostolică (adică sursa de autoritate a întregii credinţei creştine, Scripturile), nu poate umbri nici prezenţa vie a lui Cristos în Biserică prin Duhul Sfânt, însă prezintă încă autoritate şi înviorare pentru poporul lui Dumnezeu. Ea deține, și mai poate oferi încă poporului lui Dumnezeu, substanţa mărturiei şi a credinţei de-a lungul timpului. Marea tradiţie a fost îmbrăţişată şi afirmată ca autoritate de către teologii clasici și moderni catolici, ortodocşi, anglicani, protestanţi, producând documentele de bază, doctrinele, mărturiile şi practicile Bisericii (de exemplu, canonul Scripturilor, doctrinele Trinităţii, divinitatea lui Cristos etc.). Mulţi exegeţi evanghelici ai zilelor noastre cred că drumul înainte pentru o credinţă dinamică şi o reînnoire spirituală se va întâmpla dacă privim înapoi, dar nu cu sentimente nostalgice pentru „vechile zile bune” de odinioară ale Bisericii primare lipsite de probleme, sau cu vreo abordare naivă, chiar zadarnică de a minimaliza călătoria eroică a credinţei. Mai 1 Ola Tjorhom, Visible Church–Visible Unity: Ecumenical Ecclesiology and “The Great Tradition of the Church.” Collegeville, Minnesota: Liturgical Press, 2004. Robert Webber a definit Marea Tradi ţ ie astfel: “[Reprezint ă ] liniile mari ale credin ţ ei ş i practicii cre ş tine dezvoltate de Scripturi între vremea Domnului Cristos pân ă la mijlocul secolului al cincilea.” Robert E. Webber, The Majestic Tapestry . Nashville: Thomas Nelson Publishers, 1986, p. 10.

2 Ibid ., p. 35.

3 Esen ţ a Marii Tradi ţ ii se concentreaz ă pe formul ă rile, m ă rturiile ş i practicile vie ţ ii ş i lucr ă rii primelor cinci secole ale Bisericii. Dup ă p ă rerea mea,Thomas Oden afirm ă adev ă rul când spune c ă „… cea mai mare parte a lucrurilor valoroase de durat ă în exegeza contemporan ă biblic ă au fost descoperite pân ă în secolul al cincilea” (cf. Thomas C. Oden, The Word of Life . San Fran cisco: HarperSanFrancisco, 1989, p. xi.).