Luptă lupta cea bună a credinței

42 • Luptă lupta cea bună a credinței

Doamne drag, Te rog ajută-mă să fiu grabnic la ascultare, încet la vorbire şi la mânie (Iacov 1.19). Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele. Fie să rostesc adevărul Tău cu înţelepciune pentru ca să poată beneficia de el toți cei cu care vorbesc. Povăţuieşte-mă acum în acest studiu, pe măsură ce primesc Cuvântul Tău şi instrucţiunile Tale. Cer toate aceste lucruri în numele puternic al lui Isus, Domnul şi Mântuitorul meu. Amin. 1. „De ce există o diferenţă atât de mare între condiţia mea şi ceea ce Biblia afirmă referitor la poziția mea înaintea lui Dumnezeu?” Mulţi convertiți noi experimentează o prăpastie între ceea ce Scriptura declară cu privire la statutul lor înaintea lui Dumnezeu (de exemplu iertarea, reconcilierea, adopţia, alegerea făcută de Dumnezeu) şi felul în care decurg lucrurile în viaţa de zi cu zi (atacuri de îndoială, îngrijorare, frustrare, condamnare de sine şi frică). Aproape că ai putea spune că sunt două viziuni incompatibile ale vieţii creştine, în contradicţie una cu cealaltă (ceea ce Biblia afirmă și cum mă simt zi de zi). Cum ar trebui să înţelegem tensiunea dintre ce spune Scriptura despre identitatea noastră în Cristos și ceea ce simţim noi înşine în trăirea zilnică? 2. „Când voi începe să acţionez ca persoana descrisă în Biblie?” Unul dintre aspectele importante pentru a deveni un ucenic eficient al lui Isus este rezolvarea conflictului intern între cine eram înainte de a-L întâlni pe Cristos şi cine sunt acum după ce am crezut. Adesea, cine eram pare să fie o înțelegere mai putenică, mai realistă și autentică despre noi înşine decât ceea ce Biblia, învăţătorii sau păstorii spun despre noi. În ce mod se poate identifica un creștin nou convertit la credinţă cu textele şi declaraţiile Bibliei, chiar şi atunci când are impresia că s-ar simți mai confortabil cu sinele „natural”- „eul” propriu? 3. „Voi rămâne acasă şi voi vorbi cu Domnul de unul singur.” Un adult nou în credinţă, care a venit recent dintr-un mediu al drogurilor L-a acceptat pe Isus la un moment dat şi a început călătoria noii vieţi în Cristos. Totuşi, se simţea extrem de ciudat în prezenţa altor creştini, în mare parte datorită stilului de viaţă pe care l-a trăit atât de mult timp pe stradă – rănindu-şi trupul, familia şi relaţiile. Frustrat şi obosit a exclamat într-o zi „Destul! Nu cred că îmi pot trăi viaţa creştină cu oamenii din biserică. Sunt oameni buni, dar ei nu pot înţelege de unde vin eu acum. Cred că vreau să continui umblarea cu Cristos, dar voi sta acasă şi voi umbla cu Domnul de unul singur.” Ce i-ai spune cu privire la decizia lui –este sau nu este o decizie bună? Dacă nu este, de ce nu e o decizie bună?

Contact