Luptă lupta cea bună a credinței

Lecţia 3 Intrarea pe care o obţinem • 43

În sesiunea trecută (Înrolarea pe care o facem) am învăţat că atunci când ne-am întors la Dumnezeu de la idoli şi păcat (pocăinţă) şi am crezut în Isus din Nazaret ca Domnul înviat (credinţă), în acelaşi timp am luat decizia să ne înrolăm în armata Domnului, întorcându-ne de la împărăţia lui Satan la Împărăţia Fiului lui Dumnezeu. Acum vom explora bogăţiile pe care le avem, prin credinţă, din momentul unirii cu Cristos, fiind „în Cristos”. Unirea noastră cu Isus prin credinţă ne oferă un nou statut şi o relaţie înaintea lui Dumnezeu (poziţia noastră), o poziţie de favoare, adopţie şi binecuvântare ca şi copii ai Săi şi cetăţeni ai Împărăţiei Sale. În plus, „a fi în Cristos” ne permite să trăim victorioşi zi de zi, luptând lupta cea bună a credinţei –şi primind putere să umblăm în Duhul Sfânt (condiţia noastră)! Potrivit Noului Testament, oricine crede în Isus a și fost botezat în Cristos (a fost unit) prin lucrarea Duhului Sfânt (1 Corinteni 12.13 „Noi toţi în adevăr am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh”). Când Duhul ne-a botezat (ne-a plasat) în Cristos, nu numai că am fost salvaţi de mânia lui Dumnezeu, ci am primit o veşnicie plină de bucurie în prezenţa Sa, un statut nou şi o relaţie cu Dumnezeu, pentru că acum am fost făcuţi una cu Cristos. (vezi “ Treizeci și trei de binecuvântări în Cristos” anexa 14). În adevăr, am fost binecuvântaţi cu multe binecuvântări fiindcă am crezut în Cristos pentru mântuirea noastră. Păcatele noastre au fost iertate (Efe. 1.7; Col.1.13), am fost împăcaţi cu Dumnezeu, restauraţi în relaţia cu El (2 Cor. 6.18-19) şi am fost adoptaţi ca şi copii în propria casă a lui Dumnezeu (Rom. 8.14-15, 23). Una dintre multele şi minunatele beneficii pe care le avem în Cristos este noua noastră membralitate şi locul în Biserică, Trupul lui Cristos. Prin credinţă, ne-am unit cu credincioşii de pretutindeni, ne-am conectat cu Dumnezeu şi unii cu alţii, şi ne-a fost dat privilegiul de a crede, a creşte şi a sluji Împărăţia împreună ca un singur popor. Nu trebuie niciodată să luptăm lupta cea bună a credinţei ca oameni izolaţi, singuri. Toţi credincioşii, de la cei care au crezut întâi, până acum, formează un singur Trup măreț al lui Cristos. Deși există multe adunări şi biserici locale (biserică cu litera mică „b”), există de fapt numai o Biserică ce a început cu Isus şi apostolii şi a fost pusă deoparte pentru scopurile lui Dumnezeu (Biserica cu litera „B”). Crezul de la Niceea declară că această Biserică este una, sfântă, apostolică şi catolică* (universală) şi este formată din multe biserici locale din lumea întreagă, de-a lungul istoriei. *catolic – Catolic nu înseamn ă Biserica Romano -Catolic ă , ci înseamn ă „universal” cu refer ire la cre ş tinii tuturor timpurilor, de orice neam, de orice limb ă , popor sau na ţ iune. În Crezul apostolic ş i în cel de la Niceea, termenul catolic se refer ă la universalitatea Bisericii, de-a lungul veacurilor pentru toate limbile ş i popoarele, ş i nu se refer ă la nici o tradi ţ ie în mod special sau exprimare denomina ţ ional ă (de exemplu, ca în cazul romano catolic).

Con ţ inut