Luptă lupta cea bună a credinței

Lecţia 4 Înzestrarea pe care o primim • 57

să primească Duhul Sfânt, descoperit prin „botezul cu Duhul Sfânt”, urmat de vorbirea în limbi.* Tânăra soră în credință a răspuns, „Am învăţat săptămâna trecută la studiu biblic că fiecare individ care se pocăieşte şi crede în Isus este pecetluit cu Duhul Sfânt, care va locui în el imediat după ce crede. Am mai învăţat că Duhul ne dă daruri ca să ne sujim unii altora în Trupul lui Cristos, iar vorbirea în limbi este unul dintre darurile Duhului – oare fiecare creştin trebuie să aibă fiecare dintre daruri? Cum funcţionează acest lucru?” Tânăra creștină este acum interesată să afle mai multe despre Duhul Sfânt – cum ar trebui să fie învățată? În sesiunea trecută ( Intrarea pe care o obţinem ) am învăţat că atunci când am crezut în Isus, am fost botezaţi în Cristos şi am moştenit o mulţime de binecuvântări în Cristos. Acum vom explora ceea ce Biblia spune despre Duhul Sfânt, lucrarea şi binecuvântările Sale în vieţile credincioşilor. Vom descoperi cum oferă daruri speciale şi abilităţi pentru a ne ajuta să creştem şi să devenim puternici în umblarea cu Domnul în Povestea Sa, luptând lupta cea bună a credinţei. Duhul Sfânt este arvuna (garanţia) viitoarei moşteniri pe care noi, creştinii o vom primi când Domnul Isus Cristos se va întoarce să-Și instituie Împărăţia Sa. Duhul dă fiecărui credincios un dar spiritual pentru zidirea (edificarea) celorlalţi membri ai Trupului lui Cristos din biserica locală. Duhul Sfânt vine să locuiască în fiecare credincios; nimeni nu este lăsat pe dinafară pentru că Trupul cere participarea, contribuţia şi implicarea tuturor componentelor sale. Prin harul Său, Dumnezeu ne oferă iertare şi eliberare din păcat, vinovăție și condamnare, ca să îi putem sluji pe alţii în numele lui Cristos cu curaj şi înţelepciune. El ne permite să creştem, pe măsură ce reflectăm la Cuvântul lui Dumnezeu (teologie), lăudându-I Numele şi practicând Cina Domnului (închinare), să ne formăm spiritual în umblarea noastră împreună, cu ajutorul discipinelor spirituale (ucenicizare), şi să împărtăşim vestea bună lumii prin cuvinte şi fapte (mărturie). *Vorbirea în limbi – când Biserica a luat na ş tere prin venirea Duhului Sfânt (Fapte 2), credin cio ş ii au primit daruri de la el, inclusiv abilitatea de a vorbi în limbi pe care nu le cuno ş teau în mod natural. Acest dar men ţ ionat în Noul Testament este disponibil credincio ş ilor pentru zidirea lor personal ă (1 Cor. 12.1-31), în timp ce în alte circumstan ţ e noilor credincio ş i li s-a dat aceea ş i abilitate de a vorbi în limbi pe care nu le-au înv ăţ at, dup ă primirea lui Cristos prin cred in ţă (de exemplu Fapte 10.44-46). În unele biserici din zilele noastre exist ă credin ţ a conform c ă reia fiecare credincios trebuie s ă urmeze acest tipar al vorbirii într-o limb ă pe care niciodat ă nu a înv ăţ at-o, în timp ce alte biserici cred c ă acesta este un dar al Duhului Sfânt acordat mai mult unora decât altora. Alte biserici cred c ă vorbirea în limbi a fost doar pentru biserica pri mar ă ş i c ă acest dar nu mai este acordat credincio ş ilor de azi.

Con ţ inut